Si uite cum vine Andreea sa va strice tot cheful cu o alta postare plictisitoare din seria #frumusetesicultura. De data asta, va “aburesc” cu o postare despre carti – da, chestiile alea cu multe foi in ele, pe care trebuie sa le citesti pagina cu pagina (de preferat) si care iti deschid mintea spre alte lumi. Si unele din ele sunt si mai groase decat Biblia. Oups!
Cine mai citeste in ziua de azi? Din fericire, in grupusorul meu virtual, vad destule persoane care mai practica acest sport. Dar, desi nu vreau sa accept asta, probabil acesti “indivizi dubiosi” formeaza o minoritate.
Recunosc rusinata ca nici eu nu prea am mai avut timp in ultima vreme sa stau ore intregi cu o carte in mana si sunt destul de suparata pe mine insami pe chestia asta. Totusi, cand prind cateva minutele libera, mai trec prin cateva pagini. Nu e de laudat, dar ce sa-i faci, “munca e grele”, cum ar spune intelectualii acestei tari.
Insa, am avut si eu perioada mea cand stateam cu orele si ma scufundam in lectura. Devoram o carte in cateva zile si apoi o luam de la capat cu alte povesti si alte personaje. Asadar, imi permit ca din umilele mele cunostinte sa va fac cateva recomandari. Mai ales acum, cand mai e atat de putin pana la Craciun si poate va vine o idee de cadou pe ultimele acorduri de colinde.
- Cel Mai Iubit Dintre Pamanteni – Marin Preda
Nici nu se putea sa incep cu alta carte. De fiecare data cand sunt intrebata care e cartea mea preferata, aceasta este prima care imi vine in minte. Cum altfel cand am reusit sa citesc de 2 ori toate cele 3 volume (si nu sunt subtirele). Scrisa in perioada comunista si prezentand acele vremuri, cartea este, de fapt, povestea lui Victor Petrini si vorbeste despre politica, cultura, istorie si, mai presus de toate, despre dragoste. Fraza de final, “dar unde dragoste nu e, nimic nu e”, cred ca va este destul de cunoscuta. Este o carte care mi-a marcat adolescenta si care este atat de complexa, dar curata si coerenta in scriere, incat te face sa te minunezi de talentul care zacea in acest mare scriitor.
- Sa Ucizi O Pasare Cantatoare – Harper Lee
Un roman clasic, cu o tema care poate fi considerata de actualitate. Este povestea lui Atticus Finch, tatal, si a celor doi copii ai lui – Jean Louise Finch (scout) si Jeremy Atticus Finch (Jem). Este o carte care vorbeste despre rasism, moravurile societatii si prejudecatile americanilor de la mijlocul secolului XX. Inocenta copilariei si umorul din anumite situatii dau povestirii un ton cald, care invaluie problemele mai grave care sunt prezentate in carte. Este un roman foarte bine inchegat, care se parcurge usor, asa ca nu aveti nicio scuza sa nu-l cititi.
- Casa Somnului – Jonathan Coe
Al doilea titlu care imi vine in minte atunci cand sunt intrebata de cartea mea preferata este “Casa Somnului”. Este o carte pe cat de ciudata, pe atat de interesanta si frumoasa. Contrar aparentelor, este un roman cu mult suspans si care reuseste sa te lase cu gura cascata la final. Nimic nu este previzibil si tocmai asta este frumusetea. Personajele sunt foarte diverse, dar se completeaza reciproc, iar unele dintre ele o sa va uimeasca. Luati aceasta carte si nu o veti mai putea lasa din mana pana la final!
- Jeg – Irvine Welsh
Probabil, titlul acestei carti nu va inspira sa o cumparati, dar nu toate lucrurile in viata sunt frumoase. Si exact despre asta vorbeste aceasta carte – despre jegul societatii si al propriei fiinte. Irvine Welsh este cel care a scris binecunoscutul si laudatul “Trainspotting”, dar in opinia mea, “Jeg” ar fi meritat aceleasi laude, sau chiar mai multe. Este un roman scris atat de bine si realist, incat te sperie. Personajul, Bruce Robertson, este extrem de bine construit. E ca si cum l-ai avea in fata ta si ai putea sa-l analizezi “pe viu”. Este personajul universal, pe care il poti intalni oriunde, chiar si in tara ta, in orasul tau, pe strada ta… Atentie mare insa, cartea este foarte dura, asa ca nu este deloc recomandata celor slabi de inima…
- Colectionarul – John Fowles
Stiu ca John Fowles este cunoscut datorita “Magicianului”, dar am sa rostesc un sacrilegiu: mie nu mi-a placut cartea aia. There, I said it! In schimb, “Colectionarul” mi-a placut foarte mult. Este vorba despre dragoste, rapire si privare de libertate. Cu o prezentare originala si o scriitura inteligenta, John Fowles te face sa stai alaturi de el pana la final. Este o carte trista, asa ca daca sunteti in cautarea unei povesti cu “happy end”, veti fi dezamagiti.
- Vanatorii de Zmeie – Khaled Hosseini
Da, recunosc, aceasta este una dintre cartile la care am plans. Daca va doriti sa cititi o poveste emotionanta, despre prietenie, devotament, tradare si rascumpararea pacatelor, atunci aceasta este recomandarea mea. Este povestea a doi baieti din Afganistan si a maturizarii lor. Este o carte scrisa foarte bine, dar usor neverosimila in anumite momente, cum ar spune unii. Dar, pana la urma, vorbim despre o opera de fictiune, deci exagerarile sunt permise. Asta e si cu “happy end”, deci… go for it!
- Zbor Deasupra Unui Cuib de Cuci – Ken Kesey
Daca sunteti in cautarea unei carti mai duse cu pluta (si la propriu si la figurat), atunci v-o recomand pe aceasta. Actiunea se petrece intr-un spital de boli mintale si prezinta povestea unui criminal recidivist, McMurphy, care incearca sa evite intoarcerea in inchisoare. Odata cu aparitia lui, lucrurile o iau putin “razna” in spital, asa ca va puteti imagina ca umorul de situatie este la el acasa. Este una dintre cartile care nu trebuie ratate cu niciun pret. Si ecranizarea, cu Jack Nicholson in rolul principal, este foarte buna, dar merita sa cititi cartea inainte. Este mult mai savuroasa.
- Padurea norvegiana – Haruki Murakami
Contrar asteptarilor, actiunea cartii nu se petrece in Norvegia, ci in Japonia. Este un roman despre iubire si relatii, despre esec si dezamagiri, dar si despre speranta si dorinta de a trece peste deziluzii si a merge mai departe. Este povestea lui Toru si a celor doua iubiri ale lui, Naoko si Midori. Finalul acestei carti este deschis, deci voi sunteti cei care decid daca se termina cu bine sau nu.
- Ferma Animalelor – George Orwell
Da este o carte cu animale, doar ca ele sunt, de fapt, niste metafore pentru societatea si politicienii vremii respective (anii ’20 – ’50). Este o alegorie impotriva lui Stalin, dupa cum marturiseste insusi autorul. Prezinta o societate a carei conducatori sunt corupti, rai, indiferenti, lacomi si ignoranti (nu pare ca s-au schimbat multe in prezent, nu?). Pe parcursul cartii veti gasi mult umor si destule ironii, dar toate au un substrat, asa ca cititi cu atentie.
- La Rasarit de Eden – John Steinbeck
Aceasta este cartea perfecta pentru cei carora le plac lecturile complexe, care te pun pe ganduri si te poarta printr-un “roller coaster” de stari si trairi. Cartea este plina de simboluri (cele mai multe fiind biblice) si este interesant de vazut cum transpuse in actiunea romanului. “La Rasarit de Eden” prezinta povestea a doua familii, Trask si Hamilton. Asadar, avem mai multe fire narative, care urmaresc evolutia fiecarui personaj si tocmai acest lucru face cartea interesanta si polivalenta. Tema luptei dintre bine si rau este si ea bine reprezentata in carte. Deci, daca aveti destul timp la dispozitie sa acordati unei carti, treceti-o pe aceasta pe lista.
Pfiu, iata ca am ajuns si la finalul acestui articol. A fost unul destul de complex, dar sper ca v-a placut. Mi-ar placea sa-mi spuneti in comentarii care sunt cartile voastre preferate. 🙂
Cu drag,
Andreea M.
